Performance artist Alexandru Solomon was recently forced to undergo psychiatric investigation after a protest piece saw him detained — a sign of the troubling relationship between art and power in Romania
Fallout from an exposé of conditions facing garment workers in the EU.
Written for the Balkan Insight.
16 februarie 2016, ora 11.30
Sună telefonul, dau ochii peste cap. De câteva zile tot primesc apeluri cu număr ascuns, în care diverse persoane gâfâie, spun aiureli și închid. De data asta apare numărul apelantului, răspund.
“Alo, bună ziua, doamna Laura?” E o muncitoare de la fabrica de confecții din Calafat. “Doamnă, dacă puteți să ajungeți acum în centru la Calafat, că noi mergem acolo, să vedeți ce avem de spus.”
În sfârșit!, mă gândesc, oamenii și-au făcut curaj să ceară salariile restante din decembrie. “Lăsați salariile”, îmi spune muncitoarea, “mergem să protestăm pentru ce ați scris”. Adică împotriva mea? “Nu împotrivă… doar că nu suntem mulțumite de ce-ați scris acolo.”
(English version on Balkan Insight)
Continue reading
Illustration by Andrei Runcanu
Romania and Bulgaria have become Asia’s competitor on low wages in the clothing industry. Hundreds of thousands garment workers are producing for Zara, Lacoste, Hugo Boss, Kenzo, Marc O’Polo.
While the public opinion is outraged by working conditions in Asia, “Made in Europe” is regarded as a fairtrade mark.
I have documented the situation of garment workers in Romania and Bulgaria and even worked in trial period at a factory. The investigation is available in multiple languages: Romanian on Casa Jurnalistului, shorter English version on Reuters, Daily Mail, CNBC, or translated in six balkanic languages on Balkan Insight.
In November 2015, Romanians protested to take down a corrupt national system. Protests were triggered by the fire tragedy at a concert in Bucharest, that killed more than 60 and seriously injured many more.
Romania has the highest number of resistant TB patients in Europe. A story about people and statistics.
Niște tineri s-au săturat de modul în care vor marile ONG-urile să rezolve problemele din comunitățile sărace și propun un nou model.
Au ales să-l încerce în Africa, adică exact unde ajutorul occidental, în loc să rezolve problemele, creează dependențe și finanțează corupția.
Au găsit în Camerun o comunitate de pescari, care nu poate face profit de pe urma activității lor, fiindcă oamenii nu au instrumente comune în alte părți ale lumii – congelator, mașină, bărci sigure. Lipsa congelatorului îi face să vândă peștele pe nimic unor intermediari, fiindcă altfel s-ar strica. Bărcile cârpite omoară frecvent pescari, iar lipsa unei mașini face imposibilă renunțarea la intermediari.
Așa că cei cinci tineri au lansat o campanie de crowdfunding pentru a le cumpăra toate acestea.
Am stat de vorbă cu regizorii documentarului The Valley of the Jato, un film despre o mică televiziune de familie care se opune mafiei siciliene de mai bine de un deceniu. Caterina Monzani, o regizoare de origine italiană și spaniolul Sergio Vega Borrego s-au întâlnit la Școala Națională de Film și Televiziune din Londra. După absolvire, au hotărât să facă pe banii lor un documentar despre povestea lui Pino Maniaci, care, nemulțumit de inegalitățile din comunitatea lui, s-a autoproclamat jurnalist și a început să relateze despre mafia italiană așa cum nu o mai făcuse nimeni. Continue reading
Am dat peste niște oengisti care fac milioane de euro din concursuri școlare cu taxe. Practic, sub pretextul că îmbunătațesc educația, taxează servicii pe care statul sau alte organizații le oferă gratuit – și sunt primiți cu avânt în sute de școli, fiindcă dau comisioane pe la dascăli sau directori.
Sub un marketing foarte bun și tot acest pretext că îi ajută pe copii, se ascund informații false și corupție. Marii câștigători sunt doar organizatorii concursurilor – Fundația Evaluare în educație încheie anul cu profituri de peste 1 milion de euro. În 2013 au fost înscriși peste 100 000 de elevi la testările fundației, iar fiecare a plătit o taxă de 20 de lei.
Chiar dacă aceste concursuri au taxe relativ mici, între 15 și 50 de lei, numărul participanților și frecvența testelor duc la acumularea unor sume mari.
In loc să le interzică, Ministerul Educației scoate testele astea de pe lista publică a celor avizate, însă apoi le dă acorduri personalizate.
Am facut un material pentru Digi 24 pe subiect, în care arăt mecanismul prin exemplele celor de la Evaluare în Educație și SMART.
Subiectul Roșia Montană nu creează o mișcare socială doar în România, ci și în diaspora. Chicago are în jur de 100.000 de români, dar nu și o comunitate. Oamenii sunt împrăștiați într-un oraș imens și de obicei se întâlnesc în grupuri mici duminica, la biserici. Stau la slujbă și câteva minute de small talk, iar apoi fiecare se întoarce la treaba personală. Se zvonește că la momentul revoluției din 1989 ar fi ieșit câteva mii de români pe străzile din Chicago, însă de atunci în special liturghiile îi mai adună pe acești oameni.
De când cu Roșia Montană, se întâmplă ceva ciudat. Români care până acum și-au văzut de meseriile sau studiile americane au început să ia inițiative și să-și cheme compatrioții la protest. N-au mai putut sta deoparte.