Este primul an când în România vor fi monitorizate promisiunile electorale la nivel naţional. Pe de o parte, două ONG-uri au făcut siteul „Cine ce a promis”, unde sunt expuse şi analizate promisiunile candidaţilor. După asta, agenţia de presă Mediafax a lansat un proiect cu aceeaşi miză: „Promismetru”.
Au astfel de iniţiative şanse să trezească spiritul civic şi injecteze nişte etică în politică?
Material publicat pe digi24
În România anului 2012 cetăţenii par se fi dezmorţit: protestele naţioanle din ianuarie au dus la revenirea lui Raed Arafat in fruntea SMURD şi la demisia primului ministru, iar în martie cei 2.000 de oameni strânşi la Bârlad să protesteze impotriva gazelor de şist forate de Chevron au făcut autorităţile române să bată în retragere.
„M-a entuziasmat efectiv să văd cum oamenii ies în stradă pentru a-şi spune părerea şi a-şi cere drepturile”, spune Mădălina Mocan, directoare executivă la Fundaţia Raţiu pentru Democraţie (CRD).
Mădalina lucrează din anul 2005 la ONG-ul care promovezază valori democratice. Cel mai mult o supără lipsa de implicare a cetăţenilor în procesul decizional. De aceea, s-a gândit să le pregătească politicienilor o surpriză: o platformă pe internet unde le sunt evaluate promisiunile electorale.
Simultan, cei de la organizaţia CeRe aveau o idee asemănătoare: voiau să se asigure că promisiunile electorale nu sunt uitate.
Fără să ştie unii de alţii au depus proiectele pentru finanţare în acealaşi loc. Ambele au fost câştigătoare, aşa că au zis să le unească. În martie 2012 a apărut Cine ce a promis, un site care îmbină cele două idei: publicarea şi evaluarea promisiunilor.
Două luni mai târziu, Mediafax îşi inaugura Promismetrul. „Ştiam de proiectul Cine ce a promis. Când am primit comunicatul de presă eram în preajma lansării. Proiectul nostru era discutat de mult, e un proiect propriu. Aşa că nu ne-am gândit să colaborăm cu ei. Am mers în paralel”, explică Irinel Bucur, membru al echipei „Promismetru”.
Cetățenii sunt aceia care evaluează promisiunile
Pe ambele platforme evaluările politicienilor sunt făcute de cetăţeni: utilizatorii pot vota „adevărat” sau „fals”, după cum li se pare promisiunea.
Deşi susţine că asta e o metodă bună de a-i implica pe oameni şi a pune presiune pe politicieni, Mădălina Mocan crede că nu e suficient. „Suntem conştienţi că un „like” sau un „follow” pe reţelele sociale nu va duce la modificarea agendei unui consiliu local şi nici nu va repara băncile stricate din parc”, spune directoarea CRD.
De aceea merge din oraş în oraş şi din comună în comună împreună cu partenerii de la CeRe şi discută cu oamenii. Contactează organizaţiile din zonă, sună la numere de telefon din Pagini Aurii şi strâng în jur de 10 persoane, cărora le prezintă proiectul „Cine ce a promis” şi îi întreabă care sunt problemele locale. Îi cheamă apoi pe candidaţi, pe care îi încurajează să discute cu alegătorii. În total, vor vizita 12 oraşe şi comune mari până în 6 iunie, printre care Cluj, Sighet, Baia Mare, Turda.
Miza nu se limitează la alegerea candidatului potrivit, spune Mădalina. Deja, în România, se acordă o atenţie prea mare campaniei electorale şi alegerilor, raportat la ce se întâmplă după câştigarea lor: aşteptăm să ni se dea, să se rezolve, să se facă. „Ne interesează ca oamenii să rămână implicaţi civic, să preia dialogul cu autorităţile, să ceară ca promisiunile să fie respectate”, detaliază directoarea executivă de la „Fundaţia Raţiu pentru Democraţie”.
După alegeri, cele mai dezbătute promisiuni pe platforma „Cine ce a promis” vor fi analizate de specialişti ai Facultăţii de Ştiinţe Politice din Cluj.
În SUA s-a câștigat premiul Pulitzer pentru o idee similara
Cu 5 ani în urmă, ziarul american Times a lansat platforma politifact.com, cu ocazia campaniei prezidenţiale. Acolo, o echipă de cinci jurnalişti şi câţiva documentarişti stabilea unde se află afirmaţiile şi promisiunile politicienilor pe scara adevărat – fals. Au continuat monitorizarea și după victoria lui Obama. Informaţiile de aici erau preluate de cele mai importante ziare din lume. Politicienii au fost puşi sub presiune, iar site-ul a primit premiul Pulitzer. Aceasta a fost dovada că internetul contează.
Există însă două diferenţe între platformele din România şi Politifact-ul american. Pe de o parte, acolo promisiunile erau analizate de specialişti încă de la început. Pe de altă parte, America are o lungă tradiţie democratică, iar asta înseamnă că politicienii lor ştiu că încrederea publică este foarte importantă.
Ce rămâne din promisiunile electorale în România post alegeri?
Un bun indicator care spune cât sunt de interesaţi politicienii unei ţări de respectarea promisiunilor este indicele de dezvoltare democratică, explică prof. univ. dr. Mihaela Miroiu. Potrivit Democracy Index 2011, România are o democraţie fragilă şi se situează pe locul 59 – sub Sri Lanka – în vreme ce poziţiile fruntaşe sunt ocupate de ţările nordice. SUA sunt pe locul 19.
Când vorbeşte despre etica în politica românească şi promisiunile electorale, Mihaela Miroiu îşi aminteşte de o întâmplare petrecută în urmă cu mai mulți ani, pe când lua interviuri într-un sat din Transilvania. O femeie din sat, în loc să răspundă la întrebarea „Cu ce v-aţi ales din promisiunile politicienilor?”, s-a dus în casă şi a adus o găleată PNL, o eşarfă PDL şi un pix PSD. „Uite, asta-i tot ce a rămas din ce au promis”, povesteşte prof. Miroiu.
Nerespectarea promisiunilor electorale duce la pierderea încrederii in democraţie și afectează viețile fiecăruia, explică Mihaela Miroiu. „Politicienii îmi spun că îmi cresc salariul – nu se întâmplă. Eu pierd 4 ani din viaţă în frustrări şi aşteptări inutile, nu mă acomodez altui mediu profesional şi cultural şi îmi scad dramatic şansele la o viaţă decentă”, spune Miroiu.
La noi, se cere rar socoteală politicianului care nu îşi respectă promisiunile. „De regulă, iertarea primită de la alegători are două surse. Poate interveni o situaţie limită, o criză gravă, iar politicienii sacrifică promisiunile să se poată orienta spre rezolvarea crizei. Mai există situaţia în care cetăţenii iartă greşelile din trecut dacă proiectul politic din alegeri le pare credibil şi coerent cu interesele lor”, detaliază Mihaela Miroiu.
Coaliția ONG-urilor din România
Realizatorii platformei „Cine ce a promis” sunt încrezători că vor determina mai mulţi oameni să se implice civic. Doar că nu e simplu şi durează. Ei ştiu că proiectul lor are mai puţină vizibibilitate decât cel făcut de Mediafax. Mădălinei Mocan i-ar fi plăcut să colaboreze cu agenţia de știri, având în vedere că implementează o idee similară. Aşa e obişnuită să lucreze. Întâi a apărut parteneriatul cu CeRe, un ONG înfiinţat în 2006 pentru a încuraja participarea civică.
Au urmat apoi discuţii cu realizatorul site-ului Harta Politicii, un tânăr român din New York care lucra la Google și care a avut, în anul 2008, ideea de a strânge la un loc toate informaţiile despre politicieni.
Asociaţia Naţională a Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni (ANBCC) îi ajută să organizeze dezbaterile candidaţi – cetăţeni, la nivel local.
Ceva mai târziu au început să colaboreze cu ProDemocraţia, care a lansat în aprilie site-ul alegericorecte.ro, o platformă online pentru monitorizarea perioadei electorale. Aici, cetăţenii, anonim sau asumat, vor putea semnaliza neregulile din campanie sau din timpul alegerilor. Plângerile sunt analizate de reprezentanţii ProDemocraţia şi partenerii lor, iar cele pertinente sunt transmise autorităţilor.
În acest proces de monitorizare electorală vor mai participa Active Watch, Centrul de Resurse juridice (CRJ), Transparency Internaţional Romania şi Romani Criss. Este primul an când se coalizează atât de multe ONG-uri pe tema aspectelor electorale.
Basically good writeup. It actually was the entertainment accounts the item. Appearance sophisticated in order to considerably delivered flexible of your stuff! Nevertheless, exactly how may we speak?