Este primul an când în România vor fi monitorizate promisiunile electorale la nivel naţional. Pe de o parte, două ONG-uri au făcut siteul „Cine ce a promis”, unde sunt expuse şi analizate promisiunile candidaţilor. După asta, agenţia de presă Mediafax a lansat un proiect cu aceeaşi miză: „Promismetru”.
Material publicat pe digi24
Eliza Rodica Gheorghe are 27 ani, e doctorandă la Universitatea Oxford şi predă relaţii internaţionale la secţia Philosophy, Politics and Economics, care i-a dat pe David Cameron, Tony Blair sau Margaret Thatcher.
În afară de slujba de la Oxford, Eliza Gheorghe mai lucrează pentru centrul Woodrow Wilson unde face cercetare pe relaţia României cu Coreea de Nord din timpul Războiului Rece.
În anul 2008, Eliza termina masteratul la Georgetown University cu distincţia „honors”. A făcut acolo studii pe securitate. A fost interesant, spune, fiindcă la fiecare curs trebuia să propună politici publice pentru diverse probleme.
Avea discuţii cu specialişti CIA, care evaluau masteranzii şi îi consultau pentru soluţii de actualitate.
La Oxford, Eliza nu are nici un student din România încă, probabil fiindcă elevii români nu sunt încurajaţi de mici să devină mari (premieri, miniştri, preşedinţi, conducători). A simţit asta pe pielea ei şi ştie că va mai dura până când în România se instituţionalizează o relaţie profesor – student ca la Oxford.
De aceea, a devenit voluntară într-un ONG românesc eficient: GRASP şi a venit cu ideea de a le da tinerilor români posibilitatea să experimenteze ce a trăit şi ea la universităţi de renume din Italia, SUA sau Anglia. Aşa s-a născut proiectul „YoungDiplo”.
Interviu publicat pe digi24
O iniţiativă legislativă agită societatea civilă, după ce un grup de deputaţi PDL a iniţiat un proiect de lege privind consilierea obligatorie a femeilor care vor să avorteze: ele trebuie să ia parte 5 zile la şedinţe de consiliere şi abia apoi să opteze pentru întreruperea sarcinii. Tema centrală devine avortul, iar lumea se polarizează.
Întâlnesc pe străzile din Cluj zeci de manifestanţi care protestează împotriva avortului. Unii sunt veseli şi entuziaşti, alţii înspăimântători, cu măşti de morţi şi ameninţări – că, nu-i aşa, nu doar că cea care avortează ucide o persoană, dar se face şi vrednică de pedeapsa veşnică. Pe de altă parte, militanţii pentru drepturile femeii îşi pun mâinile în cap şi aduc contraargumente şi exemple – vreţi să ne întoarcem la perioada decreţeilor, aţi luat-o razna?
Cred că o variantă de a împăca şi capra şi varza este de a le nemulţumi pe amândouă. Aşa că am să argumentez de ce atât militanţii pro avort cât şi cei contra pun de multe ori problema prost.
Articol publicat pe CriticAtac
Cosmina Dorobanţu are 31 de ani şi urmează un doctorat în economie la Universitatea Oxford. Este singura doctorandă care a primit în 2010 cea mai generoasă bursă pentru europeni: ESRC (Economic and Social Research Council). Cu un an îainte de asta începea colaborarea cu Tim Harford, redactor-şef la ziarul Financial Times. Era cercetătoare pentru redactarea cărţilor „Economist sub acoperire” şi „Adaptarea: de ce succesul începe întotdeauna cu un eşec”.
La numai 23 de ani, tânăra era prima persoană desemnată de Google să analizeze piaţa din România.
Când încep discuţia cu Cosmina, mă leg de măsurile de austeritate. Începe să îmi răspundă, dar o simt puţin dezamagită – nu e de acord cu ele sau nu-i place cum am început dialogul? Ambele.
“Hai să-ți spun, ce mă fascinează pe mine referitor la ceea ce se întămplă pe plan economic în Europa – existenţa monedei unice. Multe probleme pornesc de aici”, iar viziunea critică pe subiectul acesta e prea rară în spaţiul public românesc, îmi atrage atenţia Cosmina. Îmi amintesc că în urmă cu o zi Tony Blair lăuda însăşi moneda unică într-o conferinţă la Bucureşti.
Cosmina nu e optimistă faţă de strategiile de redresare a zonei euro. Despre măsurile de austeritate crede că au mai multe şanse să înrăutăţească situaţia în Europa şi propune alte soluţii.
Ascultând-o, deveneam invidioasă pe studenţii cărora le predă la Oxford. Vorbeşte mult şi cu entuziasm, îmi anticipează întrebările şi răspunde în cuvinte simple.
Vlad Ursulean este un jurnalist de 23 de ani al carui blog a reusit prin ianuarie sa intreaca redactii intregi.
Un singur reportaj de-al lui a creat mai mult trafic pe facebook decat toate articolele unor publicatii ca Hotnews, Gandul sau Romania libera. Vlad a fost intervievat de BBC si MSNBC si felicitat de oameni publici din tara, de la Adrian Nastase la Alina Mungiu-Pippidi.
Cu putin timp inainte de asta, era dat afara din redactia in care lucra.
Crede ca publicul i-a apreciat materialele fiindca sunt senzationale, insa intr-un alt sens decat senzationalul propus de cea mai mare parte a presei. Le doreste redactiilor, asa cum arata ele in prezent, sa ‘moara’, fiindca isi rateaza scopul. Asa ca a infiintat Casa Jurnalistului, un fel de redactie libera, pentru a pune umarul la revolutionarea presei. Cand am mers acolo sa-i iau interviu, Vlad facea martisoare pentru targul de la Muzeul Taranului Roman. Spera ca-i vor “plati’ o parte din chiria pe martie.
Interviu publicat in Jurnalul National
În ultimii trei ani, sute de filipineze au ajuns să muncească în România pentru salarii cuprinse, de regulă, între 200 şi 300 de euro. Românii le preferă pentru că sunt harnice, ieftine, supuse şi, nu în ultimul rând, pentru că sunt la modă. Poveştile cu filipineze nu sunt însă întotdeauna unele de succes.
O mare parte dintre imigrantele asiatice venite aici pentru o viaţă mai bună s-au trezit că sunt exploatate şi chiar abuzate fizic. În plus, problemele cu care se confruntă filipinezele sunt ignorate chiar de către instituţiile care ar trebui să le ajute.
De şase ani, Radu Nicolae le predă studenţilor de la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative cursuri despre corupţie şi le propune noi viziuni asupra fenomenului.
La numai 30 de ani, are o experienţă semnificativă în domeniu: în 2005, în calitate de membru al Centrului de Resurse Juridice (CRJ) a semnalat autorităţilor că mai mulţi politicieni, printre care şi fostul ministru Dan Ioan Popescu, au averi care nu pot fi justificate. A fost primul demers juridic de acest fel, dus până la capăt.
Anul trecut, Radu Nicolae a publicat lucrarea “Corupţia şi politicile anticorupţie”, iar în 2011 a fost consultat pentru elaborarea noii Strategii Naţionale Anticorupţie. Ca reprezentant al societăţii civile, a coordonat aproximativ zece proiecte anticorupţie.
Crede că problema corupţiei este prost pusă în societatea românească, iar aşteptările studenţilor şi a majorităţii cetăţenilor de la justiţie sunt denaturate printr-un “spectacol mediatic”.
Interviu publicat in Romania libera
Vasile Gâdinceanu vrea să transforme o aventură într-un act de caritate. Tânărul de 25 de ani a închiriat cu aproape 17 $ o bicicletă veche din Taipei şi de două săptămâni străbate de unul singur Taiwanul.
Şi-a propus să parcurgă 1000 de km şi să primească donaţii de o liră pentru fiecare kilometru. Cu banii strânşi, vrea să construiască o bibliotecă.
Mirel Bănică a petrecut aproape nouă ani studiind în străinătate: masteratul şi doctoratul în Elveţia, studii postdoctorale în Canada şi Franţa. Este specializat în sociologia religiilor, a memoriei şi geopolitică.
A revenit în ţară în 2007. În prezent, are 39 de ani şi este cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române.
Interviu publicat in Romania libera
Raportului Băncii Mondiale redat pe Hotnews, arată că în România femeile sunt plătite cu 10% mai puţin decât bărbaţii în cazul muncii similare. Procentul este mai mic decât cel al statelor din regiune şi chiar decât media europeană de 17,8% (raport Comisia Europeană, 2011).
S-ar zice că România este o ţară în care discriminarea femeilor e mult mai mică, spre nesemnificativă, chiar şi faţă de vestul evoluat. Iar piaţa muncii româneşti e un caz pierdut (sau mai rău, un caz imaginat) pentru feminişti şi feministe, care susţin că inegalităţile există în cadrul ei.
Eronat. Spre exemplu, cum se face că majoritatea covârşitoare a săracilor României este formată din femei? (dintre cei fără venituri 65% sunt femei, în vreme ce la categoria venituri peste medie sunt 75% bărbaţi, conform unui stiudiu finanţat de CNCSIS si coordonat de prof. univ. dr. Mihaela Miroiu)